- echipamént
- s. n., pl. echipaménte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
echipamént
Look at other dictionaries:
echipament — ECHIPAMÉNT, echipamente, s.n. 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălţăminte şi de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive şi… … Dicționar Român
centură — CENTÚRĂ, centuri, s.f. 1. Curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare. ♢ expr. Până, la centură = (de la umeri) până la talie. ♦ Centură de campion = centură, panglică lată etc. cu care se încinge mijlocul… … Dicționar Român
efect — EFÉCT, efecte, s.n. 1. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr o anumită cauză, fiind într o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecinţă. ♢ expr. A şi face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinţa scontată. 2.… … Dicționar Român
echipa — ECHIPÁ, echipez, vb. I. tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acţiuni, unei călătorii etc. ♦ refl. A şi pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere … Dicționar Român
satelit — SATELÍT, sateliţi, s.m. 1. Corp ceresc care se roteşte în jurul altui corp ceresc, însoţindu l în cursul mişcării lui de revoluţie. ♦ fig. Persoană, colectivitate, stat care urmează şi execută (orbeşte) ordinele cuiva; acolit. ♢ (Adjectival) Stat … Dicționar Român
atelaj — ATELÁJ, atelaje, s.n. Ansamblu format din animalele de tracţiune şi harnaşamentul acestor animale; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). – Din fr. attelage. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
controler — CONTRÓLER, controlere, s.n. (Inform (informatic).) Circuit complex şi logica aferentă operării în condiţii optime a unui echipament periferic. – Din engl. controller. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 contróler (comutator electric) s … Dicționar Român
dres — DRES1, dresuri, s.n. (pop.). I. Acţiunea de a drege şi rezultatul ei. II. (concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (concr.; la pl., în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în ţările … Dicționar Român
rachetă — RACHÉTĂ2, rachete, s.f. 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton, alcătuit dintr o reţea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevăzut cu mâner, cu ajutorul căruia se loveşte mingea. 2. Paletă ovală aplicată pe talpa… … Dicționar Român
scafandru — SCAFÁNDRU, (1) scafandri, s.m., (2) scafandre, s.n. 1. s.m. Persoană specializată în lucrări sub apă cu ajutorul unui aparataj special; scafandrier. 2. s.n. Costum special, impermeabil, închis ermetic, prevăzut cu aparat respirator, cu care se… … Dicționar Român
